Ruptură Ligament Anterior Încrucișat (LIA)

Ligamentul încrucișat anterior. Localizare și anatomie

Ligamentul încrucișat anterior are un rol deosebit de important în ceea ce privește stabilitatea genunchiului. Articulația genunchiului este una dintre cele mai complexe din corpul uman și cuprinde trei oase: femurul, tibia și rotula.

Există patru ligamente principale în genunchi:

Ligament colateral medial – Situat în partea laterală internă a genunchiului, acesta are rolul de a stabiliza articulația în porțiunea internă medială a genunchiului.
Ligament colateral lateral – Situat în partea laterală externă a genunchiului, are rolul de a controla deplasările laterale externe de la nivelul genunchiului.
Ligament încrucișat posterior – Este situat în interiorul articulației, se încrucișează cu cel anterior în forma unui X și controlează stabilitatea posterioară a genunchiului.
Ligament încrucișat anterior – Controlează stabilitatea anterioară a genunchiului. Acest ligament traversează în diagonală centrul genunchiului, iar rolul său este de a preveni deplasarea anterioară a tibiei și de a asigura stabilitatea rotațională.

Ruptura de ligament încrucișat anterior. Informații generale

Ruptura de ligament încrucișat anterior este, alături de întinderea de ligament, una dintre cele mai frecvente leziuni de la nivelul genunchiului. Poate fi totală sau parțială – atunci când se rupe unul dintre cele două fascicule (fasciculul anteromedial sau cel posterolateral).

Majoritatea rupturilor de ligament încrucișat anterior sunt complete și se asociază cu leziunile altor structuri de la nivelul genunchiului: menisc, cartilaj articular, alte ligamente.

Cauze si factori de risc pentru ruptura de ligament încrucișat anterior

Ligamentul încrucișat anterior se poate rupe în mai multe situații:

Schimbări rapide de direcție
Opriri și decelerări bruște în timpul alergării
Aterizarea incorectă din săritură
Contact/impact direct, precum tackling-ul în fotbalul american sau în rugby

Leziunile ligamentului încrucișat anterior sunt frecvente în cazul sportivilor de performanță sau al persoanelor foarte active, care practică un sport în mod frecvent. Schiorii, rugbiștii, atleții care practică diverse tipuri de sărituri sunt, de regulă, mai susceptibili la ruptura de ligament anterior a genunchiului.

Simptomele rupturii de ligament încrucișat anterior

Atunci când se produce ruptura de ligament încrucișat anterior, pacientul simte că genunchiul se deplasează. Totodată, ruptura este însoțită și de un zgomot specific, ca un pocnet. După acest moment, apar următoarele simptome:

Durere și inflamație. În timpul primelor 24 de ore, genunchiul se umflă. Inflamația și durerea pot dispărea brusc la un moment dat, însă asta nu înseamnă că problema a fost rezolvată.
În momentul în care pacientul reia activitatea sportivă, genunchiul va fi cel mai probabil instabil și se va resimți deplasarea lui în timpul activităților.
Limitarea gradului de mișcare în articulația genunchiului.
Disconfort în timpul mersului.

Este demonstrat că orice pacient cu ruptură de ligament încrucișat anterior și ruptură de menisc netratate face gonartroză în 10 ani.

Diagnosticare și examene

Diagnosticul este elaborat de către medicul ortoped în urma examenelor specifice:

Consultație – examinare fizică și anamneză
Radiografie de genunchi (față și profil)
Examinare imagistică prin rezonanță magnetică (RMN)

Tratamentul rupturii de ligament încrucișat anterior al genunchiului

Tratamentul pentru ligamente rupte încrucișat anterior variază în funcție de nevoile pacientului și este individualizat. Un pacient tânăr are nevoie de operația de reconstrucție a ligamentului. Pacienții mai puțin activi, de obicei în vârstă, își pot relua stilul de viață fără operație.

Tratamentul chirurgical

Acest ligament este singurul care nu se vindecă prin imobilizare, astfel încât operația este, uneori, imperativă. Chirurgul ortoped va înlocui ligamentul rupt cu o grefă de țesut. Grefa poate fi obținută din mai multe surse:

Autogrefe – Se pot folosi tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis, tendonul mușchiului cvadriceps sau tendonul patelar.
Ligament artificial de tip LARS (Ligament Advanced Reinforcement System)
Alogrefă – Transplant de la pacienți în moarte clinică

Operația de ligamentoplastie se desfășoară pe cale artroscopică, prin incizii mici. Printre beneficii se numără: durere diminuată, spitalizare mai scurtă, timp mai rapid de recuperare.

Tratamentul conservator (nechirurgical)

Un ligament încrucișat anterior rupt complet nu se va vindeca fără operație, însă acest lucru nu înseamnă că operația este obligatorie. Tratamentul conservator este unul potrivit pentru pacienții în vârstă sau sedentari. Dacă celelalte structuri ale genunchiului sunt intacte, medicul poate recomanda variante terapeutice simple, nechirurgicale, printre care se numără:

Purtarea unei orteze – Medicul poate recomanda purtarea unei orteze care să stabilizeze genunchiul.
Kinetoterapie – Pe măsură ce inflamația cedează, pacientul începe un program de recuperare care constă în exerciții fizice specifice destinate tonifierii musculaturii.
Fizioterapie – Există mai multe tipuri de fizioterapie benefice pentru pacienții care au ruptură de ligament: terapia cu ultrasunete, electroterapie, magnetoterapie etc.

Recuperarea postoperatorie

Pacientul este externat a 2-a zi și își poate relua activitatea sportivă după aproximativ cinci luni, în funcție de gradul de recuperare. Firele se scot la circa 2 săptămâni de la operație, moment în care pacienții pot relua munca de birou.

Reluarea activității sportive se face la aproximativ 5 luni după operație. Sportivii de performanță sunt o categorie aparte de pacienți și, datorită efortului intensiv pe care îl depun în vederea recuperării, se vor întoarce mai repede la viața sportivă.

Conceptul de întoarcere în siguranță la sport implică efectuarea unor teste și măsurători. Atunci când membrul pelvin operat prezintă 90% din capacitatea membrului pelvin sănătos, se poate considera că pacientul se întoarce în siguranță la sport.